povesteamea 
Cel puțin pentru o oră a uitat de tot! Astăzi, nu a mai contat sărăcia lucie în care trăiește și nici măcar pensia de 350 ron. A zâmbit și asta a spus totul. “Sunt trecută prin viață cu multe dar nu am primit în viața mea, nimic. Așa surpriză, nu mă așteptam. Acum, mor împăcată!”
Cuvintele bunicii Anica, mi-au umplut ochii cu lacrimi și sufletul cu bucurie. Are un băiat pe care îl crește singură și căruia trebuie să-i poarte de grijă, având o dizabilitate. “Dacă mor, măcar are cine mă îngropa! Ptiu.. ce bucuroasă sunt. Doamne! E floare asta, nu?”
A ținut să “ne pupe” și să ne strângă în brațe, spunând că îi pare atât de rău că nu are ce să ne ofere și îi este rușine dar poate “ouă” găinile. Simplitatea dânsei, m-a făcut să înțeleg că un mic gest, îți poate lăsa mai mult decât o amintire din care vei gusta încet întreaga viață!
La Mulți Ani, FEMEIE! Oriunde te-ai afla! 
P.S: am dăruit 34 zâmbete, câte unul pentru fiecare an de viață. Așa am considerat că trebuie să serbez această zi. Acum, doar ce m-am trezit, mă pregătesc pentru un drum lung, până în inima Clujului, la Institutul Oncologic. Sperăm ca veștile de mâine să fie optimiste!
